Slash ft. Myles Kennedy & The Conspirators-Apocalyptic love album review

La aproape 5 luni de la lansarea unuia dintre cele mai bune albume ale acestui an m-am hotarat sa fac si un review,in acea perioada fiind inca contrariata in legatura cu prezenta lui Myles Kennedy alaturi de Slash,cand am vazut ca au lansat si un album impreuna fiind aproape de o criza.Dupa cum stiti(daca sunteti de ceva timp pe aici)am avut o mare problema cu orice colaborare a avut-o Slash dupa Guns N’Roses,pe Scott Weiland avand inca o mare pata,si da,am avut mult timp parerea(absolut gresita)in legatura cu distrugerea trupei Guns N’Roses si partea de vina a lui Slash in toata povestea asta,o lunga perioada de timp simtit repulsie totala cand o noua colaborare era anuntata.Acum imi dau seama de cat de gresita era mentalitatea pe care am avut-o,ce voce are Myles Kennedy(si nu numai:-“),cum fiecare colaborare dintre cei doi de acum inainte va fi epocala si cum Slash ramane una dintre cele mai marcante figuri muzicale pana la moarte,fiind poate singurul personaj din industrie care a revenit de atatea ori.Ar trebui sa il numim “Phoenix”.

Anyway,trecand peste toate discutiile absolut neinteresante despre ce parere am eu fata de orice,hai sa ne indreptam din nou spre o discutie care are parerea mea in prim plan(asta a sunat tare tamp,nu?Ehh,va obisnuiti voi.)Cred ca acesta e al doilea review al unui album pe care il fac in cei aproape 2 ani de bloggin,primul review fiind pentru Truth about love-Pink,acum aproape un an am mai facut si un review pentru un top facut de revista Guitar World,cu aceasta ocazie vreau sa va anunt ca de acum inainte,in decursul unui an vor tot aparea review’uri ale diferitelor albume lansate...in acel an,evident.Mai devreme sau mai tarziu,oricum voi incerca sa le fac imediat ce au fost lansate.Nu cred ca mai e nevoie sa preciezez ca ma refer doar sa artistii de calitate,nu va ganditi ca daca mai lanseaza Nicki Minaj un sextape sub pseudonimul de album ii voi face un review.

Apocalyptic love:

Incerc pe cat posibil sa nu ascult melodia in timp ce scriu asta,la fiecare nota,acord de chitara,ahh la naiba,in fiecare secunda din cantec imi vin alte 10 randuri de descriere in cap.E o combinatie intre vremurile bune din mijlocul anilor ’80 a trupei Guns N’Roses,are acea energie de care industria rock avea nevoie in general,vocea lui Myles e geniala si atunci cand ridica note inalte si atunci cand melodia incetineste iar de chitarist nu cred ca mai e nevoie sa vorbim.Imi place ca atunci cand ascult o melodie aceasta sa ma duca cu gandul la minutele in care a fost inregistrata,la acea atmosfera din studio,imi place de asemenea sa aud acel inceput “imperfect” si sfarsitul cand se identifica o voce care aparent nu trebuia sa fie acolo,poate parea exagerat da “Apocalyptic love” mi se pare cu adevarat un cantec perfect,cel putin acum,in timp ce o ascult(nu m-am putut abtine)nu i-am gasit nicio pata si nu mai vreau sa caut.Si daca credeati ca nu veti mai auzii un cantec rock bun niciodata,ei bine...Ladies and gentlemans,Slash!

One last thrill

Mi-am promis pe cat posibil sa nu amintesc de Guns N’Roses cand voi face acest review da’ pur si simplu nu pot cand vad o combinatie atat de evidenta intre “Don’t damn me”,”Nightrain” si notele pe care le atingea Axl in perioada de glorie recreate atat de bine de Myles care le interpreteaza parca ceva mai corect(ok,nu ma injurati) si daca ma puteti privii in ochi si sa-mi spuneti ca primele 19 secunde din cantec nu va aduc aminte de cel putin 3 melodii din repertoriul Guns N’Roses atunci va spun ca purtati asa numitele “urechi” degeaba.

Standing in the sun

Ok,am inteles,Myles chiar isi poate folosii vocea pentru a canta orice si o face al naibii de bine.Niciodata nu am fost buna in a alege un “cel mai bun”(ironic pentru cineva care face top’uri saptamanale,nu?)dar pot spune ca “Standing in the sun” are cu adevaratde toate si daca de “Apocalyptic love” am spus ca e perfect,de acesta spun ca e altceva,ceva ce nu multi artisti au tupeul sa incerce pentru ca,in cazul lor ar iesii o varza,prea multe elemente diferite combinate gresit nu dau niciodata ceva macar aproape de “bine”.Nu stiu inca la ce categorie sa il bag,balada nu e,cantec de dragoste nu e,genul acela care sa-ti ridice moralul nu e,parca nici nu mai conteaza cand un cantec e atat de bun ce “fel” e,niciun proiect marca Slash nu e facut sa fie in tipare.

You’re a lie

Cu siguranta riff’ul acela imi va ramane mult timp in minte.

Inca incerc sa-mi dau seama de ce Kennedy imi aduce aminte de Mick Jagger aici.”You’re a lie” e genul de cantec cu genul de solo la care te astepti sa rezulte dintr-o asa colaborare,sau per total ceva de genu’ dintr-o colaborare pe care isi lasa amprenta Slash,are exact genul de sound,versuri si mesaj care il reprezinta cel mai bine.Parca imi aduce putin aminte de “Beautiful Dangerous”,faptul ca Fergie sau oricare alta fufa transformata peste noapte in “rock star” doar pentru ca ia o chitara intre picioare nu face parte din peisaj nu poate decat sa ma bucure,nu ar fi facut decat sa strice bunatate de cantec si sa produca o erectie mica in izmenele alora cu mintea inca necoapta care cred ca au dat de nemurire daca au ascultat un album rock fara sa se urce pe casa.

No more heroes

Nu stiu de ce de fiecare data cand fac un review am tendinta de a compara artistii sau melodiile pe care le “comentez” cu altele,discutand doar calitatea acestora care,in cazul de fata este evidenta fiindu-mi mult prea greu.Ar trebui sa spun acelasi lucru la infinit,toate-s bune,n-am ce face.

Imi place in special refrenul la acesta si modul in care abordeaza Myles notele dupa solo’ul de chitara,mereu mi-au placut trecerile de genul,de la un solo exploziv(chiar daca nu asta era intentia-Slash nu poate face decat solo’uri explozive)la o voce joasa,parca menita sa te readuca cu picioarele pe pamant.Mi se pare o combinatie intre cantecele bune Maroon 5 si cateva bucati de pe acest album.

Halo

Nu stiu daca aceasta stagnare care se simte in toate proiectele lui Slash dupa ce a plecat din GN’R se datoreaza comoditatii sau fricii de a incerca ceva nou,ceva nou pentru fani mai ales,dar cred cu tarie ca ar trebui sa treaca peste si sa incerce si altceva.Se simte clar influenta din acea perioada in mai toate cantecele de pe acest album.Energia cu care canta Slash la chitara si modul in care o manuieste nu se vor schimba decat daca ii va fi taiata o mana dar nu inteleg de ce se forteaza Kennedy in halu’ asta sa atinga note care clar nu fac parte din registrul lui.Desi are o voce flexibila,mult mai flexibila decat a lui Axl el tot incerca sa cante ceva ce nu ii apartine si le poate atinge fara probleme dar se vede clar ca nu se simte tocmai bine.Probabil voi mai face comparatii intre cantecele ce urmeaza pe acest album si alte melodii din repertoriul Guns N’Roses,dar cu siguranta “Halo” ma duce cu gandul cel mai mult la acea perioada,voce,chitara,tot,absolut tot imi aduce aminte de Guns N’Roses’ul anilor ’80.Lucru care nu m-a deranjat pana la un punct,sa (re)pui in scena una dintre cele mai legendare trupe ale tuturor timpurilor cu alti instrumentisti si alta voce imi arata clar ca Slash,singurul din varianta originala a fost pana la urma sufletul GN’R,dar cum ziceam,toate au o limita si chiar daca imi doream cu ardoare sa mai aud cantece ca acelea al naibii de bune din perioada de aur a trupei acum parca ma astept la ceva mai mult din partea lui Slash si sper ca la al doilea album cu Kennedy sa abordeze si altfel de melodii si sa nu-i fie teama sa expeimenteze ceva mai mult.

We will roam

Pana la acest cantec pot spune ca toata energia a fost lasata la inceputul albumului.Imi place,n-avea cum sa nu-mi placa dar parca ma asteptam la ceva mai mult.Puteti fii fericiti in schimb ca nu mai am nimic de comentat fata de asemanarile cu alte cantece GN’R.

Anastasia:

Multi spun ca “Anastasia” e cel mai bun cantec de pe album si in momentul de fata nu i-as putea contrazice cu dovezi concrete.Ador trecerea de la o “balada indusa” de la inceputul cantecului(tot la fel de mult apreciez si faptul ca ma asteptam la o balada doar dupa cateva secunde de chitara.Da,asta e Slash) la acel ritm alert,oarecum misterios care se pregateste parca sa ne spuna o poveste.Chitara in general e demetiala in cantecul asta,apreciez faptul ca Myles canta in sfarsit cum vrea muschiu’ lui si nu mai incerca sa imite un Axl cu calitati vocale date disparute de mult si ador solo’ul de aproape 2 minute de la sfarsitul cantecului.

Not for me

Iar acum cand nu mai speram la o balada dau de o chitara “grava” de un Myles Kennedy profund si de un solo absolut genial(cred ca voi cauta mult si bine un solo prost facut de Slash).Imi place sa aud versuri ca “Cocaine lies” sau “Whiskey thrills”,elemente des intalnite in cantecele anilor ‘80(nicio referire la Guns N’Roses)menite mai ales sa creeze o controversa iar mai apoi sa atraga atentia asupra versurilor in general,”cocaina” si “whiskey” nefiind folosite cu sensul propriu,imi place ca din cele 9 melodii pe care le-am ascultat pana acum de pe acest album una e balada si sper din tot sufletul sa scoata si un videoclip pentru acest cantec.

Bad Rain

Melodia e buna,nimic mai mult.Acum hai sa trecem la videoclip;

Vad ca Slash e mare amator de videoclip’uri animate in ultima vreme,idee care nu stiu in ce masura imi surade,dar vazand ca duduia care ramane pana la urma in silicoanele goale seamana leit cu nevasta-sa(cu vreo 25 de kile mai putin)parca inteleg de ce nu a facut un videoclip “real” ca doar nu era sa o puna pe respectabila doamna sa dea din toate alea(asa ceva chiar nu voiam sa vad).Povestea cred ca e destul de evidenta deci comentariile ar fi de prisos iar apartia unui afis cu GN’R iiin primele 5 secunde cred ca e si ea discutabila(sau nu?).

Hard & Fast

Daca mai aud un cantec pe acest album care sa semenea leit cu alte 3 Guns N’Roses ma revolt(ca n-as fi deja).Nu iti trebuie o ureche muzicala de expert sa-ti dai seama de asemanarile absolut evidente si o spun din nou,pentru a n’spea oara,nu imi displace doar ca vreau sa aud altceva,vreau sa aud un material discografic sub semnatura lui Slash care il scoate din acea monotonie,vreau sa vad ca nu ii este frica sa treaca de acea perioada si sa faca poate ceva mai mult decat Guns N’Roses.

Far and away

Prima balada “cu acte in regula” si ma bucur sa aud si o balada,ajungand la penultima melodie nu mai speram la un cantec lent.Nu pot spune ca imi displace ceva la acest cantec si puteti spune ca ma opresc aici cu comentatul din cauza lipsei de interes...da’ serios acum,voi ce ati mai zice?E al naibii de bun,solo’urile lui Slash nu pot fi comentate si Kennedy are o voce atat de flexibila incat daca nu ai stii ca el canta pe intreg albumul ai putea spune cu usurinta ca sunt cel putin 5 persoane care interpreteaza melodiile.

Shots Fired

Nu pot spune ca ma asteptam ca ultima melodie sa fie o balada dar cel putin speram,speram sa nu fie doar un cantec “lent”(da,stiu si eu definita cuvantului “balada”)pe intreg albumul dar poate ca de asta se numeste Apocalyptic Love.Din nou cantec bun,din nou nimic de comentat poate doar ca mi-ar fi placut sa aud ceva in plus la refren,nu stiu ce,poate mai multa energie,habar n-am dar cu siguranta ceva in plus.